Tu.

În pasiune îți voi sculpta trupul
Cu sărutari calde și fine
Inima ți-o voi topi cu timpul
Dezbrăcându-te în rime.

iar dacă o să fiu nebună,
Promiți să nu mă lași?
Alerg bezmetică în lumină
Mă învârt în cerc, mă pierd în pași..

Ruine

Un suflet gol
cu dor de tine
o şoaptă în păr
…atingeri fine

în vise te pierd
chiar şi după atâta timp
încătuşată de tine,
se repetă, acelaş anotimp

sunt momente în care
mă prinzi într-un sărut
de pasiune, crimă, dor…
sfârşit de început.

noi doi prezenţi,
dar pierduţi in ruine
cautăm suflete calde
în clipa ce vine

orfani de suflete
şi de iubire
ne minţim în zâmbete
singuri, în neştire.

Două stele
singure, dar împreună,
fac dragoste cu rime îmbrăţişate
sub fiecare clar de lună.

Eternități de o clipă

În seri înstelate și pline de dorințe ne-am cunoscut
Sub privirile Lunii, pentru prima oară noi ne-am iubit

Mă îngropai în fericire cu ale tale șoapte mărunte
Îți căutam privirea sub razele Lunii pierdute

Dar buzele-ți cereau sărutari
Sub marea de vise ce se cernea în nori

Inima îmi era invadată de incendii ale iubirii
Sub stejarul batran tu îmi ofereai sunetele fericirii

O rază îmbătată de bucurie ți-a luminat chipul
Ți-am atins obrajii trandifirii înainte să mi te răpeasca timpul

Eternități de o clipă, atat am avut
Acum ai plecat, iar în noapte tu te-ai pierdut

Luna și-a strecurat praful magic peste pleoapele mele obosite
Naufragiindu-mă iar în mări de sentimente pierdute.

Renașterea

Se spune că “primești ceea ce oferi”. Ei bine, nu e așa. Am dăruit iubire cu toată inima și în schimb am primit ură și indiferență. E dureros când încerci din răsputeri să iți faci loc în inima unei persoane care nici măcar nu te dorește. E greu să învingi în iubire. Ajungi să crezi până și în cea mai mică sperantă, până la un anumit punct. Poți să nu reușești. Iar dacă renunți…doare. Și doare atât de tare, nu numai prin faptul că iubești, ci prin amintirile și momentele petrecute alături de persoana iubită .Amintirile iți distrug orice punct al rațiunii, al conștiinței. Orice femeie, oricât de puternică, dură, nepăsătoare ar fi, în momentul în care se îndrăgostește devine vulnerabilă. Nu mai conștientizează cu adevărat cine este, nu-și mai apreciază propriile valori, se lasă purtată de val, își uită propriile priorități în viață , și cedează încercând să îl facă pe cel de langă ea fericit. Poate fi un lucru greșit. Atât timp, cât tu, ca femeie i te dăruiești trup și suflet, iar din partea lui nu primești nici măcar un zâmbet sincer, o îmbrățisare..doare. Ajungem în stări psihice triste, ne interiorizăm crezând că nu suntem suficient de bune. Dar greșim! Ne rănim singure mai mult decât a facut-o el prin indiferența lui. Trebuie să fim puternice. Și ca să reușim, trebuie să ne naștem din nou. Orice naștere e dureroasă, dar avem nevoie pentru a merge mai departe cu capul sus, ca niște adevarate învingatoare.

Sfârșit de poveste

A fost odată ca niciodată , un baiat și o fata
Dragoste, fluturi în stomac
Priviri timide, gesturi blânde
Râsete calde, pline de iubire,
Vocea ei radia de fericire
Toate astea când erau împreună
Ziua, noaptea, credeau că va fi pentru totdeauna
Vibrațiile inimii lor se simțeau din depărtare
Parcă strigau: Mai lasă-ne un timp pentru o sărutare!
Se contopeau în îmbrățișări
În priviri, în Lună, în Soare
Nu erau doi oameni oarecare.
Pentru ei timpul nu a existat
Au trăit într-un basm fermecat!
El era totul pentru ea
Orice clipă din zi, dacă putea, i-o dedica
Totul pentru a-i întâlni privirea.
Îi tremura vocea atunci când o suna,
Țipa de fericire, se pierdea iar în neștire
Orbită de iubire,
A dat tot ce a fost mai bun din ea pană în ultima clipă de despărțire.
Fericirea ei părea infinită
Zâmbetul, privirea , parcă puțin obosită
Iubea să îl iubească
Iubirea ei, trecea peste orice putere lumească..
Dar ca în orice poveste de iubire..
Actorul principal s-a pierdut în iubire…

Daca nu te caut, nu înseamnă că nu te mai vreau!

Poate suna destul de ipocrit acest mesaj , mai ales ca vine din partea unei femei..

Stați liniștiți dragilor bărbați că nu toate suntem atat de orgolioase încât după prima întalnire să nu mai dăm niciun semn. De bun augur este ca voi să ne căutați. Nu pentru că există vreo explicație științifică sau logică în această afirmație, dar așa am fost învățate. Și toate mergem pe premiza „dacă mă vrea, mă caută!” Doar că lucrurile nu sunt întodeauna „roz” pentru noi. De cele mai multe ori, fie că vreți, fie că nu, aveți un talent nativ de a ne răni. Chiar dacă ne sunați după prima întalnire și ne faceți să ne simțim minunat a doua zi cu mesaje calde de „bună dimineața”, la fel și seara, de multe ori se creează confuzii. Pentru că noi, prin structura  sentimentală pe care o avem, vă cădem în mrejme. Mesajele, apelurile care nu se mai termină, întalnirile scurte, sau mai lungi pe care le avem împreună, ne fac de cele mai multe ori să credem. Am menționat verbul „a crede”. Este un cuvânt foarte puternic în cultura noastră. Pentru că în momentul în care începem să facem acest lucru poate avea urmări pozitive sau negative ( depinde de situatie ). Noi deja începem și ne formăm idei de viitor alătui de voi ( ceea ce este foarte greșit, dar cum am mai spus, așa suntem și nu putem schimba asta) concepem planuri pentru noi doi, visăm cu ochii deschiși la o iubire perfectă ce pare că că voi ne-ați descris-o în cateva întâlniri. Dar la final, de cele mai multe ori totul pare a fi un fals. Asemeni unei opere de artă. Economisim mult timp și bani pentru ea, renunțăm la  ieșirile cu prietenii, familia, doar pentru un tablou, ce pare a fi perfect. Îl cumpărăm, după eforturi inimaginabile, iar când ajungem acasă și îl scoatem din cutia frumos făurită pe margini, observăm ca e un fals. Exact asta sunteți voi. Nu vreau să includ toată rasa masculină dar în majoritatea cazurilor asta se întâmplă. Ne plăsmuiți speranțe așa cum nimeni nu a mai făcut-o, vă implantați ușor în mintea și inima noastră, iar la final, când vă plictisiți sau când credeți că ați găsit ceva mai bun „ne aruncați” pentru o altă iluzie pe care credeți că viața vrea să v-o ofere!

P.S. -> Nu vreau să supăr pe nimeni cu acest articol. 🙂

Între pasiune și speranță

În brațele lui mă pierd chiar şi după atata timp

În ale tale încep să cred , nu pot să mint

Pe el l-am vrut din totdeauna

Cu tine a fost mai complicat, nu ştie lumea

Dar în timp iubirea pentru el m-a urmărit

Tu nu ai vrut să mă ajuți, nu ai făcut nimic

Mi-am dus singură propriul război, întrebându-mă acum ce sa fac cu voi.

Stiu ce vreau, dar timpul a trecut

Au apărut sentimente, aproape m-ai pierdut

Nu ai avut curaj m-ai dezamăgit

Degeaba vi acum, sper să fi fericit.

Și rămân la tine dragul meu

Cu povara pe care o port asemeni unui leu

Puternică dar cu inima frânta

Sper să ai grijă de mine..chiar daca nu am fost o sfântă.